Anevoios
anevoios mai este
să coşi spărturi căscate prin nori
să-i legi cu zmeie de coama dealurilor
să-ţi sufleci văzduhul
ca să-l fereşti de orice pată
ca să-ţi astupi şi să le astupi orbirea
cu binevenite întunecimi.
anevoios într-adevăr este
să te zbănţui de-a curmezişul stârpirii
printre rafale
greoaie, greoaie rafale
risipind îndeajuns din făptura-ţi
gonind îndeajuns după norii molipsitori
încât să meriţi să ţi se spună om.
