AninVreau să-mi anin umbra de o stea căzătoare, de pulberea ei împrăştiată printre piscuri înzăpezite. Suflu din genunile fiinţei, din labirintice, prăfuite măruntaie, poate o fac să alunece în sus, pe arcul de vibraţie a rugilor lumii. Poate, în noaptea prefacerilor, ia chipul aurorei. Numai că plânsetul stelei pe când sfâşie eterul ricoşează în bolta ochilor mei, neobişnuiţi cu atât întuneric. |