Anin


Vreau să-mi anin umbra
de o stea căzătoare,
de pulberea ei împrăştiată
printre piscuri înzăpezite.
Suflu din genunile fiinţei,
din labirintice, prăfuite măruntaie,
poate o fac să alunece în sus,
pe arcul de vibraţie a rugilor lumii.
Poate,
în noaptea prefacerilor,
ia chipul aurorei.
Numai că plânsetul stelei
pe când sfâşie eterul
ricoşează în bolta ochilor mei,
neobişnuiţi
cu atât întuneric.