ArsMi-a ars umărul cu care mă uitam în urmă mi-a ars povara umărului prea scund şi uitat mi-a ars şi fandosirea umărului gaică de urcuş şi pudoarea umărului încovrigat peste un trup tremurând. Aşadar am ars şi mi-am revenit mi-am făcut loc în mine loc de un negru mănos şi reavăn şi simplu prin care să pot să plutesc graţios de postumă. |