Autumnală


Felinar cu pleoapele întredeschise,
te-am zărit de-aici, de sus,
din rama ferestrei în care m-am înrădăcinat,
te-am zărit cu coada beznei de aici,
cum te zgândăre să şezi
printre pomii văduviţi şi smezi,
prea supţi la faţă,
cu pielea prea crăpată
de la săpunirile de frig.

Te-am prins, n-ai cum tăgădui,
vroiai să-ncingi un vals
cu pulberea de sticlă plutitoare
care îţi împodobise adineauri răsuflarea.
Nici trei paşi n-ai apucat să dibuieşti,
că ai strănutat,
speriind şi pescăruşii văicăreţi din înălţimi,
ai strănutat...
şi te-ai înhăiburat...
în negru...