Cădere
Spaimă. Chirpici de spaimă
...că ziua de mâine
...va veni
neostenită
nestârpită şi nesfârşită
neînclinată măcar cu un fir de pai
pe când, Doamne, am ajuns
la capăt de vrere
...că ziua de mâine
mă va forţa din nou să decantez
acarieni prin plămâni
ba mai mult, să văd,
oricât mi-aş pironi faldurile astea
puse la sărat,
să văd că lumina,
în suprema ei infatuare inerţială,
există încă
...şi lumina îmi va aduce aminte
pentru că te-a atins, te-a mângâiat,
a vâslit mândru prin toate tonurile ochilor tăi...
...spaimă că buzele astea
se vor mai profana, poate chiar mâine,
într-o puzderie bruscă şi ameţitor de absurdă de riduri
la vreo nesăbuire de glumă
la vreo nesăbuire de viaţă
Spaimă că mă voi veşteji greu şi băţos
şi cu mintea întreagă
şi cu corbii privindu-mă ghiftuiţi şi perplecşi
La capăt mi-i vrerea Doamne -
Îmi las fruntea pe astă lespede
să-mi curmi tot ce în sinea mea
nu mai pot îndura
să-mi laşi doar spaima
că mâine spaima mă va părăsi -
Facă-se voia Ta, Doamne!
