Caduc
Aseară opărit-am înc-un vis.
Tu
stăteai într-un colţ îndepărtat al buzelor mele,
zăceai închis, ferecat de aburii între care
te răsfirasem ca un evantai.
Din timp în timp
treceai stafii prin alambic,
de teamă să nu-ţi ia locul,
apoi privirea-ţi tremurândă
gonea spre treptele gândului meu.
Nu ştiai că nu faci altceva
decât să scrâşneşti o oglindă.
N-ai ştiut până când nu au început
să-i cadă petalele de smalţ,
lăsând un miros dulceag de ceară arsă.
Aseară opărit-am înc-un vis...
