CaravanseraiCaravanserai, carevasăzică - în caravanserai mi te-ai prefăcut tu viaţă deunăzi, împrejmuită cu lătrături fărâmături dărâmături prin care pişcă nisipul deşuchiat, şi mai departe-mprejmuită cu făgaş fedeleş de rumeguş şi în capăt cu făraş. Să-ţi mai spun că pe alocuri zbârnâie nemărunţite aforisme numai bune de prins pe flamurile uituce ale puhoaielor ce îţi trec pragul? Dar hai că am plecat spre noi isprăvi abrazive, în cârcă să-mi duc timpul ăsta chior şi bolind şi împărţit cu cine nu trebuie înţelege-mă, trebuie să-mi scornesc flamura ca să mă întorc teoretică, ermetică, hermeneutică şi tobă de... nisip. |