Emisfere
Sunt
Punct şi virgulă.
Piatră şi coamă.
Am în mine cuvinte ce năpârlesc
când în triunghiuri asemenea,
când în troiene de palmă dezmierdate,
când în arcuri de sofale prăfuite,
când în coaste proaspăt rupte şi iubeţe,
şi când şi când, când am noroc,
sau poate când le dezlipesc mai cu grijă
pieliţele lătăreţe,
prind alocuri de cărbune originar.
Deh, bietele mele cuvinte.
Stau mai tot timpul la pândă
prin cotituri de-mprejurări
doar-doar or prinde în plasă
vreun aluat de tâlc numai al lor.
Cum mai fac schimb de ostatici livreşti,
cum îşi mai pasează, fierte,
pătrăţelele goale din
săculeţul de sârmă al ştiinţelor exacte!
Şi mai ales, când le apucă năduful mai tare,
cum îşi împlântă ele chelicerele
fie-ntr-o emisferă,
fie-n cealaltă,
lăsându-mă mereu să tânjesc
după jumătatea pierită!
