Se cheamă că mi-a fost frig
Se cheamă că mi-a fost frig
încleştată fiind în rădăcini
nu mă puteam urni înspre tine
nu mă puteam urni înspre mine
mi-era prea frig să-nvăţ să respir
stăteam şi îmi mototoleam tăcerea.
Frântă, înfrântă, răsfrântă.
Lăsasem să-mi dârdâie glodurile
să-mi încremenească pânze de păianjen pe obraz.
Întortochiat, întortochiat, întortochiat!
Mi-era prea frig să suflu-n norii ce te-nconjurau
dar cât ai stat cu spatele
am găsit destulă putere în gâtlej
să-mi ţes din aburi acoperământ
şi peste gloduri şi peste vinişoare de păianjen
aşa să pot să-ţi prind privirea
într-un zâmbet
nepicurat încă cu frig.
