Înclinat, clătinatMi-am crestat pe coaste beţigaşe înclinate, clătinate, în care am deşertat foşnetul vostru desperecheat strămutat din coridor în coridor. Din aşchiile căzute, înclinat, clătinat, am împletit un cer cu boltă joasă ce se zbate când trohaic, când iambic, sub pulsul neşlefuit al aducerilor aminte. Înclinată, clătinată. Înclinată, clătinată. Înclinată, clătinată... |