Inflorescenţă
Sunt frumoasă atâta vreme cât
ţintuieşti pe loc lumea-ntreagă cu a ta privire,
lăsându-mă
să zburd,
să curg,
să mă dezghioc,
să-mi torn râzând peste tâmple
mlădiţe de timp.
Sunt frumoasă atâta vreme cât
mă înfofoleşti
în ghirlanda ta de braţe şi obraji,
în despletirea ochilor tăi,
în scaiul ce ne leagă gleznele,
în încredinţarea că
te iubesc.
Atâta vreme cât...
Atâta vreme cât?
Uita-mă-vei şi voi pieri.
