InflorescenţăSunt frumoasă atâta vreme cât ţintuieşti pe loc lumea-ntreagă cu a ta privire, lăsându-mă să zburd, să curg, să mă dezghioc, să-mi torn râzând peste tâmple mlădiţe de timp. Sunt frumoasă atâta vreme cât mă înfofoleşti în ghirlanda ta de braţe şi obraji, în despletirea ochilor tăi, în scaiul ce ne leagă gleznele, în încredinţarea că te iubesc. Atâta vreme cât... Atâta vreme cât? Uita-mă-vei şi voi pieri. |