Izbuc
Ultimele zile au fost suflate
pe tăiş de ţiuit.
Nu ştiu de la ce mi se trage –
bănuiesc că încă o surpare gângăvită.
Nişte vinişoare de marmură
împrăştiate pe pardoseala
unei jinduiri înhumate demult.
Orice ar fi, mă asurzeşte deja
dâra sa coclită pe ceas.
De la o vreme
mă cotropesc genele de lumină
cu icnetele lor
revărsate din cataracte.
Dar acum năvăleşte la loc
ademenindu-mă cu leacuri băbeşti
şi astupând cu vreascuri
cuvintele nerostite.
*izbuc: (s.n.) izvor de apă cu debit intermitent
