Ţi-o fi fiind jind
Ţi-o fi fiind jind.
Ţi-o fi fiind ciudă,
te pomeneşti,
ciudă că pot să mă sfâşii
şi apoi să zburd pe propria-mi piele.
Ţi-or fi pălind drumeagurile
ce vezi prea bine că te-aşteaptă,
se prea poate.
Asta ar însemna
că eşti un criselefantin
cu miez încă de lemn.
Cu fibre stohastice
ce pot, vai, chiar râncezi
în prinsoarea lor preţioasă.
Dar nu, mă tem că nu.
Mi s-a părut.
Luciul urnei m-a orbit
doar preţ de o clipă.
Aşa că am luat-o şi-am fărmat-o
de stâncile apei căzătoare.
Ecoul ei ce-i drept
a fost de o nepământeană frumuseţe,
zăbovind şovăielnic peste noianul mişcător.
Ar fi meritat să-l asculţi.
Dar nu, bineînţeles, nu.
