Origami
Sunt îndoită cu vin... şi cu pleacă
prin mine trec toate şi toţi
prin mine trec nisipul şi furia şi foamea
şi tot ce-i cumpănă trece prin mine
păcat că nimic nu-i al meu...
În mine însămi tot mă împăturesc,
făptura mi-e toată creste, gropi încolţite
pe care apoi le raşchetez de orice corp străin,
şi tot mă împăturesc şi tot mă împăturesc
până când nu mai rămân nimic...
Sunt îndoită cu prea multă piele
întinsă cu cârlige pe frânghii încolăcite,
sunt îndoită cu prea mult somn şi uitare,
cu îmbrânceli şi toarte de amforă
şi toate smulse îmi vor fi în curând...
Şi n-am găsit încă paravanul acela
pliat anume pe falia unde se termină lumea
şi încep eu, după cea din urmă împăturire,
n-am găsit acoperământ
din care să-mi pot despături prospeţimea...
