Cu părul stins şi ochiul nins
Am mai îndrugat o zi
cu părul stins şi ochiul nins.
Mi s-a mai spurcat o treaptă de trăire.
Am mai încercat să zgrepţăn
cearcănele de pe inimă,
dar mai degrabă cred
că le-am îmbulzit pe furiş.
Ştii, asta ţi se întâmplă
când îţi împătureşti fericirea în celofan.
Îţi rămâne numai cântecul desculţ al mierlei.
Şi apăsarea degetelor lui
încătuşată de-a pururi de clavicula ta.
Am mai îndrugat o zi
cu părul stins şi ochiul nins.
Gonind salahori de prea mult pleşuv.
Tot mi-a mai silabisit tâmp o nădejde -
nu ştiu ce să fac cu ea,
cred că i se trage de la aciuirea ei
sub calapodul gândurilor noastre.
