ReculegereJinduiesc după niscaiva întuneric corcolit, după niscaiva sprâncene aşternute peste braţe-ncrucişate, după o arcuire de spinare în ocoale, târcoale, rotocoale aşa, centripete... Căci de culori demult nu mai e vorba. De-a fir a păr mai reculege doar o dispersie încărunţită. S-or fi stropşit şi lungimile de undă de atâta aşteptare, de atâtea aşteptări... În foşnete frisonante, scoboară de-afară cele din urmă pojghiţe ce ne-au poleit pielea. Să crăp şi nu pot să le mătur de pe proptelele de întuneric... Tăcere (1799-1801), Henry Fuseli (Johann Heinrich Füssli) |