Rozători
Rozătoare de unghii necurate
şi de muchii de stele prea încăpăţânate să coboare,
ţi-ai tocit dinţii de la atât şuierat a propria-ţi pagubă,
cu care ai încercat în zadar să asurzeşti
vuietul creşterii alor tale oase.
Roasă de blasfemii închipuite,
roasă de ţipătul unui vid
cu atât mai crunt cu cât este aerisit,
te socoţi neom dacă nu suferi
în numele unei stinse fericiri.
Rozătoare de pielea buzelor biruite
şi de paginile mototolite ale timpului nescurs,
ţi-ai rezemat gingiile bătând în stacojiu
de viitor
şi ţi-e ciudă că nu poţi să-l înfuleci dintr-un foc.
Roasă de buzna lui „ce-ar fi fost dacă?”,
roasă de bântuitul unui cald augur,
nu mai vezi pe unde mergi
şi uiţi cu naivă insolenţă
că ai o viaţă-ntreagă de recăpătat.
