Sărutul
Când m-ai văzut, aşa, mai toată îngrămădită în călcâie,
pe de o parte ca să mă pot călca mai bine în picioare,
pe de o parte ca să-mi simt pământul mai aproape,
hotărâtu-Te-ai să destrami un fir de cer.
Pe cer l-a cam usturat puţin, ce-i drept,
zdrelindu-mi urechile cu văicăreli de peltic peticit,
de saltimbanc prost plătit,
de-am tras o sperietură soră cu viaţa.
Şi cum stăteam eu aşa, cu gura căscată
în faţa şi-nlăuntrul unui cer brusc confesiv,
cu firul smuls din a Ta trudă,
Tu ne-ai făurit buze.
Sau, mai degrabă, ai cusut
scurtarea aerului ce le despărţea.
Şi atunci cerul, pentru prima dată de la Facere,
a găsit cuviincios să pună frâu la glas întregii firi.
