Răgaz sibilic
Să fie oare cu putinţă?
Ne văd
aşteptându-ne pe nepuse trepte,
pe trepte piruete,
legând prinsori tot, tot mai rarefiate
că ne-am izvodit
unul pe celălalt.
Poate pentru că,
de când m-ai găsit,
nasc tot, tot mai puţine
poveri cerşetoare de călători.
Înrourată, înrâurită,
mijesc în crăpatul ăsta de zori
să îţi fiu măcar, măcar o clipă
aşijderea.
Mă văd strecurându-mă aiurită
printre zulufii ceţurilor,
din firele cărora ne leg,
fedeleş de azuriu, drumeagurile.
Ne văd suindu-ne pe acrotere
odinioară cufundate în palmele noastre,
ne văd
tiptil, tiptil bătătorind fusul de trepte,
ne văd
izvodiţi,
unul pentru celălalt.
Să fie? Oare? Putinţă?
* ACROTÉRĂ, acrotere, s.f. Mic piedestal aşezat în vârful sau la extremităţile unui fronton pentru a susţine vase, statuete sau alte ornamente. (< fr. acrotère, gr. akroterion)
