Zece întrebuinţări ale unei călimări
...o verşi pe o jumătate de hârtie, suprapui cealaltă jumătate şi rezultatul te sperie pentru că seamănă leit cu supa primordială a viselor tale
...te învârţi în jurul ei până când ameţeşti şi ţi se urcă la cap o hoardă de stafii. Nu te mai miri că toate te cheamă pe numele de Pythia
...te mânjeşti cu cerneală pe mâini şi uneşti prin dâre albăstrii stelele, astfel încât, de câte ori priveşti în sus, să-ţi priveşti de fapt gândurile înmărmurite
...ţi-o torni în cap ca să demonstrezi că ai sânge albastru
...o pironeşti în geam pe post de vitraliu şi sorbi prin ea cerul
...o spargi şi o împarţi prietenilor, pleci apoi ani buni într-o cruciadă şi când te întorci nu îi mai recunoşti decât după potrivirea cioburilor
...o arunci în lac şi numeri înţelepţii care se chinuie să o scoată la suprafaţă
...o ţii în dreptul luminii şi aştepţi să ţâşnească din ea un curcubeu beţiv
...îţi construieşti un întreg arsenal pentru alchimiştii începători şi experimentezi o transgresie de regn, de la călimară la o pasăre acoperită de funingine
...înmoi o pană de gâscă în cerneală şi zgârii în zig-zaguri nebuneşti toate deziluziile aduse de instrucţiunile de utilizare
