Dar civilizat ar fi mai întâi să mă prezint. Mă numesc Mihaela Sultanovici, printre îndeletnicirile mele se numără studiul Finanţelor şi a altor asemenea în cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti, rezolvarea de noduri gordiene cu privire la existenţă (ocupaţiune perpetuă şi cel mai adesea infructuoasă), amatorisme precum mâzgălitul de poezii, proză, eseistică, desene, fotografia, programarea web, scrisul unei cărţi cu exerciţii de engleză şi nu în ultimul rând spartul de geamuri cu alambicate vocalize.
Şi acum revenind... Poate te întrebi... de unde până unde lampagiu? Pentru că văd omul ca un lampagiu strecurându-şi viaţa printre nenumărate lămpi din hârtie colorată sau sticlă fumurie, felinare, lampadare, ruguri. El există numai atâta timp cât acestea – de fapt oamenii din jurul lui – mai împrăştie lumina pe care el s-a chinuit să le-o ofere. În ce mă priveşte, tare mă tem că am lăsat multe lămpi să se stingă de la sine – poate mi-a fost teamă să mă ard, poate n-am ştiut cum să ţes dantela evantaielor cu care trebuia să le sporesc scânteile, poate mi-a degerat sufletul, poate am degerat sufletele altora. Încerc prin această pagină să deschid acele ferestruici înţepenite, precum şi să-mi las amprentele pe cele imaculate. Să suflu şi să aştern pe ele contururi copilăreşti cu buricele degetelor. Apoi să urmăresc cum flăcăruile lor şterg desenele rând pe rând...
A doua întrebare ar fi, de ce fredonări? Pentru că pot crea lumi. Cel puţin aşa scria Tolkien în Silmarillion. Că lumea ar fi prins viaţă din cântecul unor divinităţi – fiecare notă discordantă anunţând un conflict, o lipsă, o durere, iar fiecare frântură eufonică lăsând să se întrevadă sublimul latent, moştenit în fiecare dintre noi. Purced în a fredona aceste rânduri în speranţa că mă voi putea în sfârşit exprima, descoperi, exterioriza, că voi reuşi să ţes un înţeles neînţelesului ce zace în bârlogul oricărei alegeri pe care am făcut-o sau pe care urmează să o fac.
Plecăciunile mele, călător pe răspântia timpului, că ai poposit aici. Acum că am făcut prezentările, ar fi cazul să mă întorc la meşterit cod binar, indicatori economici şi puzzle-uri de gânduri. Fă-te comod până mă întorc...
Post-scriptum: Felinarul din sticlă colorată pe care îl puteţi admira în capul paginii este o operă a arhitectului catalan Antoni Gaudi şi astăzi se află în casa lui memorială din Parcul Güell, Barcelona. Nu este întâmplătoare alegerea: prima comandă dusă la bun sfârşit a lui Gaudi a fost realizarea unui lampadar în Plaça Reial...
